Migdalul. Condiții de plantare și lucrări de îngrijire

Cu o istorie de aproximativ 5000 de ani, migdalele sunt astăzi unele dintre cele mai sănătoase gustări, cu un aport semnificativ de nutrienți și care, într-o mare măsură, completează foarte bine meniul sportivilor. Tocmai pentru că cererea este una semnificativă, și oferta ar trebui să se alinieze și să fie una pe măsură. Dacă te numeri printre aceia care își doresc acest pom fructifer în livada lor, ai ajuns în locul potrivit pentru a afla informații esențiale despre migdal, cu toate condițiile de plantare și lucrările de îngrijire pe care acesta le implică.

Fiind originar din Asia Mică, Iran, Africa de Nord și Siria, cultivarea migdalului în țări precum România presupune anumite particularități de aclimatizare și creștere cu scopul fructificării. Astfel, în rândurile următoare vom face o trecere în revistă a nevoilor de sol și de climă pe care trebuie să i le asigurăm, precum și a modalităților de plantare a migdalului. Nu în ultimul rând, vom puncta care sunt cele mai potrivite îngrășăminte, dar și cum poate fi prevenită apariția buruienilor.

Înainte de a afla mai multe despre condițiile de trai și restricțiile migdalului, iată care sunt cele mai cunoscute specii de migdal:

• A.c. var. Tipica;
• A.c. var. Fragilis;
• A.c. var. Spontanea;
• Amygdalus nana L.

Particularități de creștere și de fructificare

Migdalul reprezintă unul din pomii fructiferi care presupune mai multă răbdare din partea cultivatorilor. El nu fructifică din primii ani, însă, după plantare, tulpina i se dezvoltă într-un ritm destul de rapid. Soiul migdalului, dar și portaltoiul sunt caracteristicile ce determină o creștere a pomilor între 6-8 metri. Diferențele între soiuri sunt semnificative, iar ele se pot deosebi mai ales vizual printr-o:

• vigurozitate mare;
• vigurozitate medie;
• vigurozitate scăzută.

Fiind iubitor de lumină, migdalul are nevoie de terenuri cât mai îndepărtate de clădiri înalte ce îi pot afecta creșterea și, în cele din urmă, fructificarea. Pentru a-i crea cele mai bune condiții de fructificare, etapă care începe să dea roade după aproximativ 2-3 ani de la plantare, este necesar să ținem cont de particularitățile de tundere și tăiere. Forma coroanei specifică migdalului este vasul ameliorat cu 4 șarpante.

Dacă ne gândim la o mare parte din pomii fructiferi, florile, mugurii și fructele se aseamănă destul de mult. Iată câteva dintre elementelor lor comune:

• mugurii floriferi nu sunt răsfirați pe ramuri, ci ei se găsesc în grupuri;
• se aseamănă cu piersicul, având aceleași ramuri de rod;
• fructificarea se aseamănă cu cea a prunului, care se întinde pe o durată mai îndelungată decât piersicul;
• se recomandă plantarea mai multor soiuri în aceeași parcelă pentru a favoriza polenizarea încrucișată;
• migdalul se deosebește printr-o perioadă de vegetație lungă, care începe primăvara timpuriu, urmează o perioadă de repaus pe parcursul anului, iar pe la mijlocul toamnei pierde frunzele.

De asemenea, pentru a putea fi rentabilă cultivarea migdalului de o suprafață mai mare de ha și de soiuri, spre deosebire de pomii fructiferi mai des întâlniți (pruni, piersici, nectarini, caiși). Procentul de miez poate diferi de la 30% la 40-50%, însă foarte rar rodește astfel încât să depășească aceste praguri.

Necesități de climă și de sol

Schimbările climatice au un impact major asupra agriculturii în general și, implicit, asupra pomilor de migdal în mod particular. Astfel, temperaturile prea scăzute din timpul iernii sau extrem de ridicate vara, când se produc secete, pot influența și aceste culturi de pomi fructiferi. Temperatura optimă pentru migdal este de 10-11°C, iar în sezonul rece poate rezista inclusiv până la -25°C.

Un alt aspect important pe care ar trebui să îl cunoaștem despre migdal, chiar înainte de condițiile de plantare și lucrări de îngrijire este reprezentat de alegerea solului potrivit. Pentru o dezvoltare armonioasă trebuie folosit un sol bogat în nutrienți. Dacă nu dispui de astfel de sol, apelează la îngrășământ organic.

Alegerea și pregătirea terenului

Fructificarea migdalului este îndeaproape influențată deopotrivă de alegerea și pregătirea solului. Deși plantarea se face primăvara, solul trebuie pregătit încă din vară. Un teren rodnic pentru migdal trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• să aibă expunere sudică și să fie protejat de vânt;
• să fie curățat de buruieni și nivelat;
• să se fertilizeze cu gunoi de grajd;
• să fie arat la o adâncime de 30 cm.

Tipuri de plantare a migdalului

Etapa de plantare este vitală pentru prinderea și dezvoltarea puieților. După o bună fertilizare a solului din livada de migdali, urmează plantarea propriu-zisă care include mai multe faze:

1. Se realizează schema de plantare, cu o distanță recomandată de 5x5 metri între puieți.

2. Se bat țăruși care ghidează alternarea soiurilor pentru o polenizare optimă (2-3 sunt suficiente, dintre care unul principal și două polenizatoare).

3. Se sapă gropile manual sau cu ajutorul burghiului și se plantează migdalii.

Din prisma resurselor folosite, și în cazul migdalului o recoltă rapidă poate fi obținută cu un ajutor de nădejde, cum sunt semințele hibride.

Fasonarea rădăcinilor migdalului

Fiind un pom fructifer a cărei perioadă de vegetație se întinde pe cea mai mare parte din an, rădăcinile migdalului devin tot mai puternice odată cu venirea iernii. De asemenea, pentru prinderea puieților de migdal trebuie să avem în vedere acele condiții de plantare și lucrări de îngrijire specifice, fasonarea rădăcinilor fiind una dintre cele mai reprezentative. Aceasta presupune scurtarea vârfurilor rădăcinilor sau reducerea unei treimi din lungime pentru acelea care sunt foarte lungi.

Combaterea buruienilor, bolilor și a dăunătorilor

Indiferent că vorbim de culturile câmpului sau de cele din curte, dezvoltarea lor poate fi puternic afectată de apariția buruienilor. În plus, cantitatea recoltelor agricole are de asemenea de suferit din pricina ploșnițelor. Din păcate, nici migdalul nu este lipsit de astfel de probleme. Totodată, migdalul este supus și unor boli comune pomilor fructiferi, care pot fi tratate cu insecticide și fungicide. 

Iată care sunt cel mai des întâlnite boli ce afectează migdalul:

• vărsatul prunelor duce la pierderea recoltelor mai ales în cazul pomilor tineri;
• cancerul bacterian se instalează pe rădăcinile și tulpinile migdalilor;
• monilioza conduce la uscarea pomilor pornind de la ramuri și frunze, continuând apoi cu florile și fructele;

Dăunătorii culturilor de migdal pot fi înlăturate cu insecticide, iar printre cele mai periculoase se numără:

• viermele merelor;
• acarienii;
• afidele;
• viermele prunelor.

Fertilizarea migdalului

La fel cum se procedează și pentru restul pomilor fructiferi, și cultura pomului de migdal necesită, la rândul ei, o etapă de fertilizare pentru a ne putea bucura de o recoltă pe măsura efortului depus. Nu este necesară o diversitate mare de nutrienți, însă este important să le utilizăm conform anotimpurilor:

• primăvara, la început de vară și toamna vom aplica fertilizatori ce conțin azot;
• doar în anotimpul de toamnă putem folosi fosfor și potasiu.

Acum că ai aflat care sunt condițiile de plantare și lucrările de îngrijire pentru pomul de migdal, nu îți rămâne decât să le pui în aplicare și să te bucuri de o recoltă bogată, pe măsura efortului depus în propria livadă. Să vezi cum munca ta prinde contur și se materializează într-un rod bun este un sentiment de neprețuit!