Schimbările bruște de temperatură apărute ca răspuns al încălzirii globale, precum și dezvoltarea agenților patogeni din ce în ce mai răspândiți sunt „responsabili” în aceeași măsură pentru compromiterea culturilor. De la fructe, legume și cereale, din livadă, grădină sau de pe câmp, niciunele nu sunt ferite în totalitate de „atacul” bolilor și dăunătorilor. Dacă reușim să le ținem sub control sau măcar să le tratăm la timp, un lucru bun care se produce este, cu siguranță, întărirea sistemului propriu de apărare. Iar dacă ești printre aceia care se bucură de o livadă bogată, nu îți rămâne decât să adopți și tu o atitudine precaută prin identificarea și combaterea moniliozei fructelor sâmburoase.
Pentru o imagine de ansamblu, în rândurile următoare vom vedea care sunt cauzele și simptomele apariției moniliozei, dar și care sunt sâmburoasele cele mai predispuse la această boală. În continuare, vom face o scurtă trecere în revistă a manifestărilor moniliozei, punctând sub ce forme pot ajunge atât florile și fructele, cât și frunzele și ramurile pomilor fructiferi. Nu în ultimul rând, știm că prevenția e la fel de importantă precum protecția pentru a ne putea bucura de roadele muncii noastre, sub orice formă ne dorim: fructe proaspete, compoturi sau dulcețuri. Astfel, vom vorbi atât despre identificarea, dar și combaterea moniliozei fructelor sâmburoase.
Ce este monilioza fructelor sâmburoase (Monilinia laxa)?
Întâlnită mai ales în lunile de primăvară, ca urmare a ploilor abundente, care nu sunt neapărat specifice perioadei, monilioza se manifestă prin uscarea frunzelor, a florilor și a fructelor care abia au început să se dezvolte. Se va instala cu mare ușurință pe acei pomi mai tineri care sunt și puțin mai sensibili. Soluția este să îndepărtăm ramurile afectate pentru a preveni extinderea bolii. Imediat după aceea, vom aplica un tratament. Pomii fructiferi care sunt cel mai repede afectați de monilioza fructelor sâmburoase (Monilinia laxa) sunt după cum urmează:
- caisul;
- cireșul;
- mărul;
- piersicul;
- prunul;
- vișinul.
Monilioza fructelor sâmburoase (Monilinia laxa). Forme și simptome
În unele cazuri, bolile și dăunătorii atacă interiorul fructelor, așadar nu ne dăm seama de prezența lor decât atunci când e vremea recoltelor. Din fericire, atunci când vorbim de monilioză, chiar și cele mai mici semne ne ajută să o identificăm. Astfel, iată care sunt cele mai frecvente simptome:
- Fructele rămân mici, nu se mai dezvoltă, se unesc între ele și încep să se „mumifice”. O imagine care ne este foarte familiară din grădina bunicilor sunt pomii cu fructele care au ajuns la maturitate, însă care nu pot fi consumate pentru că sunt stafidite. Acest lucru se întâmplă cu precădere în sezonul de toamnă, dacă nu am intervenit la timp pentru a opri răspândirea bolii;
- Frunzele nu se desprind de pe ramuri nici în bătaia vântului. Dacă monilioza a apucat să se instaleze, iar ramurile bolnave nu au fost îndepărtate, este de așteptat ca boala să se extindă pe tot arborele. Frunzele atacate sunt tot moi și ele, de aceea rămân pe lăstari;
- Lăstarii cu flori ciorchine sunt ofilite și orientate în jos, spre baza arborelui. Un alt semn destul de comun prin care se manifestă apariția moniliozei sunt florile pomilor fructiferi. Ele nu se mai îndreaptă în direcția luminii, ci în sens opus și nu se mai dezvoltă corect.
Monilioza fructelor sâmburoase (Monilinia laxa). Agentul patogen
Atacul moniliozei asupra fructelor sâmburoase conduce la putrezirea acestora. În cazul de față, agentul patogen este o ciupercă (Monilinia laxa) ce produce pe suprafața fructelor putregaiul brun sau negru. Ciupercile atacă fie doar o porțiune a fructului, fie îl acaparează în întregime. Apar sub forma unor spori gri sau galben-maronii, ca niște bobițe dese de praf. Acum că am deprins pașii pentru identificarea ei, ne vom concentra pe combaterea monoliozei fructelor sâmburoase.
Monilioza fructelor sâmburoase. Prevenție, combatere și tratament
Impactul pe care factorii naturali îl au asupra agriculturii nu este în controlul oamenilor care se ocupă cu muncile câmpului. Însă, ei își pot uni forțele, să ia cele mai bune decizii și să utilizeze tehnologii moderne pentru a putea trece împreună peste cele mai mari probleme ale agriculturii din România.
Oamenii nu pot gestiona în totalitate ce se întâmplă cu propriile culturi, însă pot lua măsuri de precauție. În situația de față, o modalitate de prevenție împotriva moniliozei fructelor sâmburoase este pregătirea solului prin aplicarea de îngrășăminte, cu ajutorul mașinilor de fertilizat. Dacă astfel de utilaje agricole nu au ajuns și pe terenurile tale, sunt foarte mari șansele ca plantele cultivate să fie mai sensibile.
Prin urmare, dacă pomii din livada ta se confruntă cu monilioză, iată care sunt pașii de urmat pentru tratarea ei:
- Curățarea lăstarilor și tăierea celor afectați cu o foarfecă de grădină
Este important să tăiem porțiuni din ramuri, și nu din scheletele arborelui. De asemenea, crenguțele tăiate nu trebuie să ajungă în preajma altor arbori, nici măcar la baza lor, pentru că boala se va transmite mai departe cu foarte mare ușurință.
- Aplicarea unor substanțe cuprice în intervalul repausului vegetativ, adică în perioada rece
Cuprul este foarte des prezent în mai multe formule și este recunoscut pentru proprietățile sale de „însănătoșire” a plantelor. Stropirea cu insecticide și fungicide se face doar în sezoanele de primăvara și de toamnă. Ține cont că aceste tratamente nu se aplică în condiții de vânt, precipitații sau căldură excesivă.
Dacă ai urmat acești pași, însă monilioza încă este prezentă, sugestia noastră este să schimbi schema de tratament. La fel cum și în agricultura durabilă se recomandă rotația culturilor, și medicamentele ar putea da rezultate mai bune dacă sunt folosite alternativ.
Monilioza fructelor sâmburoase. Cum să protejezi culturile
Pe lângă procedeele de prevenție și tratament, care necesită toată atenția noastră, protejarea culturilor reprezintă un act de responsabilitate pentru a nu afecta și restul livezii.
De departe cea mai bună modalitate prin care putem ocroti pomii tratați, dar și pe cei care se regăsesc în preajma lor, este prin strângerea fructelor „mumificate”. Orice parte afectată a arborelui trebuie înlăturată în totalitate. Nu este o soluție potrivită nici ca fructele sau ramurile să rămână pe jos, la baza copacului, pentru că boala se poate transmite cu ușurință către alți pomi.
Astfel, te poți bucura de roade bogate, pe măsura muncii tale dacă vei fi în permanență la curent cu cele mai bune practici de îngrijire, înmulțire și, în același timp, de tratare a bolilor și de prevenție a dăunătorilor specifici. Este important să cunoști aceste tactici atât pentru cereale și legume, dar și pentru pomii fructiferi. Îți va fi de mare ajutor să știi despre monilioza fructelor sâmburoase, identificarea și combaterea ei pentru că este extrem de des întâlnită. În anii în care norocul nu este de partea cultivatorilor de fructe, producția poate fi redusă la jumătate ca urmare a acestei boli, așadar este bine să ai în vedere măsurile de prevenție și să ai în dotare tratamentele adecvate.
