Pentru realizarea unei recolte bogate și diversificate, agricultorii apelează la diferite tipuri de semințe, cu caracteristici diverse. Printre cele mai comune tipuri de semințe se numără cele hibrid, apreciate pentru facilitatea de utilizare și rapiditatea cu care ajung la maturitate.
Ce sunt semințele hibride?
În ciuda răspândirii lor, numeroși agriculturi încă se întreabă ce reprezintă acestea cu exactitate. Semințele hibride sunt create prin încrucișarea a două varietăți ale aceeași plante. Acest proces se realizează prin extragerea plenului din planta de tip masculin și polenizarea celeia de tip feminin. Contrar concepției comune că aceste semințe sunt rezultate prin modificare genetică, procesul poate avea loc natural, prin intervenția albinelor, a insectelor sau a vântului. Din momentul în care floarea este polenizată, va începe dezvoltarea fructului, ale cărui semințe poartă denumirea de semințe hibrid sau F1.
Specialiștii abordează această metodă pentru a obține un fruct care posedă cele mai bune atribute ale ambelor plante, într-un proces care poate dura chiar și câțiva ani.
Care sunt avantajele semințelor hibride?
Acest tip de semințe sunt utilizate pentru trăsăturile lor precum rapiditatea cu care ajung la maturitate, gustul mai puternic sau reziliența crescută și adaptabilitatea la condițiile de mediu. Alte avantaje ale acestora includ:
- Randamentul crescut pentru fiecare plantă în parte: semințele hibride facilitează creșterea producției de fructe pentru fiecare plantă, ceea ce ajută la eficientizarea procesului agricol în cazul în care spațiul de plantare este limitat;
- Rezistență crescută: o caracteristică importantă mai ales în cazul varietăților de alimente cu boli comune;
- Plantele produc fructe mai mari: un aspect important pentru cei care produc alimente în masă;
- Au un rol în procesul de obținere a noilor specii de alimente sau flori.
Care sunt dezavantajele semințelor hibride?
În ciuda avantajelor, acest tip de semințe pot avea și dezavantaje precum:
- Procesul costisitor: procesul de obținere a semințelor hibride poate dura chiar și câțiva ani, astfel că costurile pot fi unele ridicate în timp;
- Nu pot fi reutilizate: semințele fructelor rezultate din semințe hibride nu pot fi utilizate pentru a produce fructe cu caracteristici asemănătoare;
- Gustul: mulți sunt de părere că fructele rezultate din acest tip de semințe nu este la fel de pronunțat ca cel al semințelor naturale;
- Nu pot fi obținute prin metode de producție clasice: multe flori rezultate din aceste semințe tind să respingă polenul altor specii.
Pașii producției de semințe hibride
Spre deosebire de semințele tradiționale, semințele F1 se obțin în urma unui proces îndelungat, în patru pași:
1- Determinarea componentei de tip feminin
În cazul hibridelor comerciale, acest pas constă în alegerea unui părinte femel cu componentă masculină fertilă, și a unui părinte mascul steril. Pentru culturile de cereale, unde numărul de semințe este limitat, se utilizează linia masculină sterilă drept părinte. După identificarea liniei masculine (linia A), trebuie să fie menținută o linie isogenică B, identificate prin reacția lor cu linia A. Prin încrucișarea repetată a celor două linii, cele două vor deveni similare.
În alegerea componentei sterile trebuie luați în considerare o serie de factori precum:
- Înălțimea plantei;
- Durata înfloririi;
- Potențialul de productivitate;
- Reziliența la bolile comune.
2- Alegerea părintelui de tip masculin
Cea de-a doua componentă necesară în producția semințelor hibride este cea de tip masculin, realizate prin urmarea următorilor pași:
- Dintr-o paletă de gene heterozigote, este selectată o sămânță care îndeplinește condițiile legate de productivitate, rezistență, etc.
- După polenizare, se obține prima generație de semințe, și vor fi crescute în rânduri până se ajunge prin auto-polenizare la nouă generație.
- Procesul este continuat până la a cincea sau a șasea generație.
Prin acest proces de consangvinizare, se urmărește obținerea unor semințe cu cel mai bun potențial genetic, care poate fi obținut în urma autopolenizării. Alegerea acestor semințe are la bază atribute precum:
- Abilitatea de a produce cantități mari de polen;
- Diversitate genetică față de sămânța A;
- Compatibilitate în încrucișarea cu sămânța de tip A.
3- Întreținerea și înmulțirea semințelor
În cazul culturilor rezultate din polenizarea încrucișată, programul hibrid are la bază trei linii principale, și anume A - componenta feminină, B - componenta masculină, și R - restauratorul. Pentru întreținerea corectă a acestora, este necesar ca liniile A și B să fie crescute pe o suprafață cu o condiție agronomică superioară, în rânduri, de 4 pentru A, respectiv 2 pentru B. Când ajung la maturitate, semințele componentei B sunt recoltate și păstrate separat, fiind ulterior recoltate și semințele componentei A. În acest mod, cele două pot fi menținute și crescute pe aceeași suprafață. Acest lucru nu este valabil pentru restaurator, care trebuie complet izolat.
4- Producerea și îmbunătățirea hibridelor F1
Pentru producerea semințelor F1, aranjarea în rânduri este respectată, însă există posibilitatea ca componenta B să fie înlocuită cu restauratorul. Când ating maturitatea, semințele de tip A sunt recoltate și păstrate separat, în timp ce cele de tip R sunt reutilizate.
Astfel încât semințele rezultate să fie de o calitate superioară, monitorizarea și este necesară îmbunătățirea acestora. În cazul în care sunt detectate boli, lipsa rezistenței sau dificultăți în încrucișarea componentelor, cele două linii parentale sunt înlocuite.
Unele semințe hibride populare
Deși există scepticism în ceea ce privește utilizarea semințelor hibrid, acestea sunt utilizate pentru diferite plante și alimente nelipsite din alimentația indivizilor. Printre cele mai comune hibride se numără:
Roșiile
Acest aliment îndrăgit la nivel global este unul dintre cele mai populare tipuri de hirbide. Printre varietățile de roșii hibride se numără roșiile cherry, roșiile roz, roșiile bulgărești sau cele galbene. Cei mai populari hibrizi se regăsesc sub denumirile de Magnus F1 - cea mai cultivată tomată extratimpurie, Gravitet F1 - cu creștere semideterminată, Cherokee F1 - cu producție mare, și Klass F1 - cu o rezistență sporită la boli.
Porumbul
Pentru producția de porumb au fost introduse o varietate de semințe cu proprietăți diferite, care permit cultivarea cerealei în diferite perioade ale anului. Cele mai populare tipuri de porumb hibride sunt porumbul dulce, porumbul CERA, recomandat zonelor de câmpie, KAMELIAS, cu o productivitate crescută și Pioneer, cu toleranță ridicată la secetă.
Trandafirul
Este unul dintre hibrizii cu cea mai mare varietate. Cele mai recunoscute tipuri de trandafiri hibrizi sunt cei de dulceață, Osiria, floribunda, și trandafirii urcători.
Este costisitoare producția de semințe hibride?
Producerea acestor tip de semințe este un proces îndelungat, care presupune efectuarea numeroaselor experimente și realizarea diferitelor combinații pentru a obține o variantă optimă. Din cauza acestei metode, procesul se poate întinde pe o perioadă de câțiva ani, presupunând investiții în echipamente și în operațiuni de cercetare, ceea ce poate face obținerea semințelor hibride foarte costisitoare. Mai mult decât atât, după producerea unui tip de semințe, cercetarea continuă este necesară, efort care adaugă costuri suplimentare.
