Patrimoniul natural al fiecărei țări, alături de potențialul antropic au, pe bună dreptate, un aport semnificativ la sentimentul de mândrie națională. Odată ce ele sunt recunoscute, ce ne rămâne de făcut este să le promovăm online sau prin viu grai și să le protejăm mai ales offline. În general, speciile endemice de animale și specific cele din România, în mod particular, sunt rezultatul comun al factorilor naturali ai mediului înconjurător, la care se adaugă munca și dedicarea rangerilor în zonele stabilite drept arii protejate.
Ca urmare a poziției privilegiate a țării noastre într-o zonă de climă temperată, condițiile de mediu sunt unele blânde, asigurând un cadru propice de trai și de adaptare pentru numeroase specii floristice și faunistice. Cadrul natural este unul net generos, în care întâlnim aproape toate formele de relief. În ceea ce privește diversitatea biologică, amintim atât rasele autohtone de câini, dar și alte specii, cum sunt porcul mangalița și oile carpatice. Despre toate acestea vom povesti mai pe larg în rândurile următoare.
Ce sunt rasele autohtone de câini crescute în România?
Câinele, cel mai bun prieten al omului, nu trebuie să fie neapărat acela care e tot timpul prin preajma stăpânului. El te poate întâmpina la cabană după o drumeție montană sau chiar la stână, unde te așteaptă și o masă câmpenească. Cam așa putem defini, pe înțelesul tuturor, speciile autohtone de câini crescute în România. Pentru că ele sunt și cele care au nevoie de o libertate mai mare, se descurcă și supraviețuiesc mult mai ușor în mediul natural, unde omul a intervenit mult mai puțin sau chiar deloc, spre deosebire de spațiul în care locuiește.
Iată care sunt rasele autohtone de câini crescute în România:
- Ciobănesc românesc carpatin - cunoscut sub numele de „Carpatin”, acest câine este și unul de păstorit originar din Munții Carpați. Are o blană scurtă sau uneori medie și este foarte robust. Câinele ciobănesc românesc carpatin este cunoscut pentru inteligența și independența sa;
- Ciobănesc mioritic - cunoscut și sub numele de „Ciobănesc Mioritic Român”, este un câine mare și are o blană lungă și groasă. A fost crescut inițial pentru a proteja turmele împotriva prădătorilor din Munții Carpați din România. Mioriticul este cunoscut pentru loialitatea și instinctul său de protecție, fiind astfel un câine excelent de pază și de familie;
- Ciobănesc românesc de Bucovina - prima rasă de câine ciobănesc apărută pe plaiurile noastre și este un câine de talie foarte mare. Foarte puternic și deloc agresiv, el poate fi un bun însoțitor, apreciat pentru curajul lui, dar în același timp surprinzător de blând și devotat stăpânilor săi;
- Ciobănesc corb - se aseamănă cu restul câinilor ciobănești, culoarea sa neagră fiind principalul factor distinctiv. Totodată, este și singura rasă de câini care nu este recunoscută la nivel internațional.
În continuare, ne vom îndrepta atenția asupra speciilor care au nevoie de o grijă mult mai mare din partea noastră, mai ales dacă alegem să le creștem în ferme. În cazul acesta este important să aflați și care sunt tipurile de echipamente pentru creșterea animalelor.
Porcul Mangalița: Animalul sălbatic al Carpaților
Singura specie porcină originară din Ungaria, porcul Mangalița, s-a format din încrucișarea rasei primitive Sumadija (de care aparține și porcul iberic) cu rasele Szalonta și Bakony (tipice din Carpați). Dacă ai auzit cel puțin o data de cârnații de mangaliță, ar trebui să știi și care sunt caracteristicile acestei specii:
- trăsătura distinctivă este grăsimea (în maghiară, „Mangalica” sau „Mangalița” înseamnă „carne de porc cu multă grăsime”), motiv pentru care sunt și foarte rezistenți la unele boli;
- trăiește de trei ori mai mult decât rasele normale, timp în care li se formează o proporție foarte mare de grăsime sub piele. Șunca produsă este considerată o grăsime sănătoasă și bogată în Omega 3 și Omega 6;
- pe timp de iarnă, părul lor este creț, des și lung, iar primăvara, el are un aspect blond, strălucitor și rigid. Vara, în schimb, blana lor este mai fină și mai subțire;
- prolificitatea acestei specii este destul de redusă, de numai 4-8 pui (spre deosebire de rasele comune care numără 12 sau 14 pui).
Oile Carpatice crescute în Munții Carpați și caracteristicile lor
Atunci când ne gândim la turmele de oi, fără să stăm prea mult pe gânduri, le asociem în mod cert cu fenomenul denumit „transhumanță”, respectiv migrația de la șes, unde stau iarna, către zonele montane vara. Această tradiție nu se aplică și pentru oile crescute de-a lungul timpului în zona carpatică. Denumiți și „plămânul Europei”, Munții Carpați reprezintă un loc de aclimatizare pentru oile carpatice, pe o perioadă mai îndelungată.
Iată câteva curiozități pe care ar fi bine să le cunoști și tu:
- cea mai comună culoare a lânii lor este albă, dar oile din Munții Carpați pot avea și lâna maro, gri sau neagră;
- produc lână, lapte și carne, precum majoritatea speciilor existente, deci sunt o sursă economică importantă;
- sunt mult mai rezistente la condițiile de mediu, specifice poienilor și pășunilor de pe versanți, respectiv la clima dură și schimbătoare.
O caracteristică importantă pe care trebuie să nu o uităm când vine vorba de hrănirea oilor este includerea sării în alimentația acestora. Cu siguranță cu toții am mai auzit că este recomandată oilor, însă mereu am avut curiozitatea de ce animalele ling sarea. Sarea furnizează elemente nutritive cheie în dezvoltarea armonioasă a oilor, facilitând totodată prevenția împotriva anumitor boli.
Câinele Ciobănesc Mioritic: Gardianul tradiției ciobănești din România
Din relatările din povești până la tot ce am văzut pe pășunile patriei, nu a existat niciun cioban care să fi păzit de unul singur turma de animale pe care o avea în grijă. El este în permanență însoțit de un câine ciobănesc.
Asemeni tuturor speciilor endemice de animale și speciilor de animale endemice din România, câinii ciobănești mioritic se remarcă prin mai multe caracteristici. Pe numele lui complet, câinele ciobănesc mioritic românesc este cunoscut pentru asocierea cu balada „Miorița”, dar și pentru alte aspecte notabile:
- este un câine de talie mare, iar masculii se deosebesc printr-o înălțime mai mare față de femele: au între 27 și 29 de centimetri înălțime, față de 25-28 de centimetri;
- durata medie de viață a câinelui ciobănesc mioritic românesc este de aproximativ 12 - 14 ani, destul de lungă pentru o rasă de mărimea sa;
- este un paznic foarte bun, în special la păstorit, și un luptător tare curajos împotriva animalelor de pradă, precum lupul, râsul sau ursul.
Rolul speciilor autohtone de animale în mediul natural al României
Flora și fauna unei regiuni trăiesc în simbioză câtă vreme intervenția omului în mediul natural nu le distruge habitatul, parțial sau chiar în totalitate. De exemplu, atunci când se construiesc noi drumuri, piste, autostrăzi sau linii de centură, este important să le menajăm pe cât posibil și să avem în vedere alternative cât mai prietenoase cu mediul înconjurător, deci intervenția antropică să fie una minimă. Același principiu se aplică și când ne gândim la deșeurile menajere care ajung în natură. Poluarea apei are, de asemenea, un impact semnificativ asupra sănătății și dezvoltării viețuitoarelor. Menținerea unor condiții prielnice de viață reprezintă o caracteristică definitorie pentru perpetuarea speciilor.
Speciile endemice de animale și speciile de animale endemice din România sunt deopotrivă vitale din mai multe considerente, întrucât:
- asigură o bună funcționare a serviciilor ecosistemice ale habitatelor pe care le ocupă, susținând astfel ciclicitatea și continuitatea speciei lor;
- se află într-o relație de interdependență cu speciile de plante din zonele pe care le populează;
- definesc unicitatea unei regiuni, iar noi suntem datori să le protejăm și să le asigurăm un mediu propice traiului.
Diversitatea biologică a României: Conservarea și viitorul speciilor autohtone de animale
Identitatea cadrului natural al țării noastre înseamnă mai mult decât accepțiunea de spațiu carpato-danubiano-pontic. Este un întreg format din specii de plante și de animale, precum și ecosistemele din care ele fac parte. Numai urmărind istoricul lor putem înțelege distribuția din prezent a „biogeografiei”.
Dacă te întrebi ce putem face pentru a conserva speciile autohtone de animale din România, mai rămâi puțin alături de Tarfin România ca să afli. Specialiștii recomandă:
- extinderea ariilor protejate;
- controlarea speciilor invazive;
- refacerea vegetației native.
