În România, viticultura reprezintă o arie importantă a agriculturii, reprezentând peste 2,6% din suprafața totală cultivată în 2021. Mai mult de atât, deși viticultura joacă un rol important în producția vinului, studiile recente demonstrează că poate fi un aliat în combaterea efectelor generate de schimbările climatice, fiind un sprijin în viitorul agriculturii, prin posibilitatea de stocare a dioxidului de carbon în sol. În acest articol vom explora modalitatea de cultivare a viței de vie, procesul de selecție a butașilor de viță de vie, impactul lor asupra productivității și necesitatea acestora.
Când se face tăierea viței de vie?
Pentru a asigura o producție bogată, de o calitate superioară, tăierea viței de vie este un pas important care trebuie efectuat de către viticultori. Există două perioade preferate pentru efectuarea acestei operațiuni:
- Toamna - când recolta se află în repaus vegetativ;
- Primăvara - dacă recolta se află într-o zonă cu riscuri crescute de îngheț.
Care sunt tipurile de tăieri pentru vița de vie și caracteristicile acestora?
Tăierea viței de vie este un pas importantă pentru dezvoltarea corectă a plantelor și obținerea unei recolte fructuoase, și poate fi realizată în diferite momente, în funcție de particularitățile recoltei:
- Tăierea de formare: se realizează în al doilea an după plantare și este necesară pentru a da forma dorită plantelor;
- Tăierea de rodire: începe în primul an de rodire pentru a echilibra procesul de rodire și cel de creștere;
- Tăierea de regenerare: destinate plantațiilor cu randament scăzut, pentru a spori productivitatea.
Cum se altoiește și plantează vița de vie?
Altoirea reprezintă unul dintre cele mai comune metode de înmulțire vegetativă, utilizată pentru o multitudine de soiuri de plante. Prin intermediul acestui procedeu, o porțiune de lăstar dintr-o plantă este transplantată în alta, iar în cazul viței de vie, se aplică direct pe viță. Există trei moduri prin care se poate realiza altoirea viței de vie:
- Altoirea prin despicătura simplă: se referă la tăierea portaltoiului la sol, urmată de aplicarea altoiului sub formă de pană în luna mai;
- Altoirea prin despicătură dublă: constă în realizarea unei copci în jurul butucului, tăierea acestuia la nivelul solului, apoi efectuarea unei despicături pe întreg diametrul tăieturii, unde se aplică câte un altoi de fiecare parte. Această procedură se aplică în cazul portaltoilor groase;
- Altoirea în verde: se efectuează în timpul verii, pe lăstarii cu grosimi de 6-8 mm. Procesul constă în scurtarea lăstarului portaltoiului la 40-50 cm față de sol, așteptarea scurgerii sevei, și apoi aplicarea altoiului printr-o tăietură oblică.
În ceea ce privește plantarea viței de vie, aceasta se realizează primăvara, cu mici variații în funcție de particularitățile climatice ale zonei, astfel:
- În general, între lunile martie-aprilie, în momentul în care se înregistrează temperaturi între 8-10 grade Celsius la adâncimi cuprinse între 40-50 cm;
- Pe terenuri uscate sau umede, la începutul lunii mai;
- Pe terenuri cu drenaj adecvat, plantarea poate fi efectuată toamna, până în momentul în care temperaturile scad sub 0 grade Celsius.
Pașii pentru plantarea viței de vie includ:
- Pregătirea terenului
Această etapă implică îndepărtarea vegetației lemnoase, a arborilor, arbuștilor și butucilor, precum și nivelarea suprafeței terenului.
- Fertilizarea solului
Pentru asigurarea unei producții organice, se poate utiliza gunoiul de grajd, într-o cantitate de aproximativ 30-40 de tone la hectar, și îngrășăminte chimice conținând fosfor și potasiu.
- Pichetarea
Această etapă reprezintă stabilirea locului pe care fiecare viță îl va ocupa pe suprafața de plantare. În acest moment se determină distanțele optime între plante și orientarea rândurilor.
- Săparea gropilor
Procedura trebuie efectuată înaintea plantării, la o adâncime de 50 de cm. Distanțele obișnuite între rânduri pot fluctua în medie între 1,5 și 2 metri, iar între butuci pe același rând, distanța poate varia între 1 și 1,4 metri.
- Selecția puieților
se recomandă utilizarea puieților sănătoși, cu o sudură corespunzătoare, rădăcini alb-sidefii și cordițe cu muguri viabili.
- Fasonare
Ultima etapă este reprezentată de procesul în care rădăcinile sunt scurtate la 8-10 centimetri. Apoi, vițele sunt supuse parafinării și mocirlirii.
Plantarea puieților de viță de vie este urmată de:
- fertilizare;
- udare;
- umplerea gropilor cu pământ.
Care este foarfeca potrivită pentru a tăia vița de vie?
Pentru tăierea viței de vie, se recomandă utilizarea unor foarfece de vie speciale, care facilitează lucrările de îngrijire a viței de vie și au caracteristici distincte pentru o tăiere precisă a ramurilor și lăstarilor.
Caracteristicile unei bune foarfece de viță de vie includ:
- Forma specifică - cu lame curbate, care facilitează accesul în zonele mai greu accesibile și permite tăierea precisă;
- Lame ascuțite - pentru a asigura tăierea eficientă și pentru a reduce traumele asupra plantelor;
- Mânere ergonomice - pentru a reduce oboseala în timpul lucrului;
- Materiale rezistente la coroziune și durabile;
- Sistem de blocare pentru lame, util pentru siguranța și depozitarea corectă a foarfecei.
Care ar trebui să fie condițiile climatice pentru vița de vie?
În cultivarea viței de vie, clima, lumina, căldura și precipitațiile reprezintă elemente importante, cu o influență semnificativă. Din acest motiv, analiza acestori factori este necesară înainte de cultivarea recoltei.
- Lumină: pentru cultivarea viței de vie este nevoie de lumină adecvată și umiditate.
- Temperatură: plânsul se realizează la temperaturi de 6 grade Celsius în aer și între 4-5 grade Celsius la sol. Pentru înflorire, temperatura trebuie să atingă minim 15°C, în timp ce creșterea boabelor are loc la temperaturi de minim 17-20°C. Se consideră că temperatura optimă, se situează între 25-35°C.
- Clima: pentru a atinge o dezvoltare optimă, strugurii necesită veri călduroase, uscate și lungi, precum și ierni reci.
- Umiditatea: umiditatea ridicată poate crește riscul apariției bolilor și dăunătorilor, iar ploaia sau cețea în timpul înfloririi poate afecta calitatea fructelor. Precipitațiile în perioada de maturitate pot spori riscul de putrezire a fructelor.
Butași de România: soiuri locale de struguri și caracteristici
În România există numeroase tipuri de butași, printre cei mai populari numărându-se:
- Busuioacă de Bohotin: soi care provine din Bohotin, Moldova, recunoscut pentru vinul dulce sau demidulce, de culoare rubinie și aciditate moderată;
- Fetească Albă: cel mai comun soi în România, fiind cultivat în Transilvania, Moldova și Dealu Mare. Vinurile rezultate sunt seci sau demiseci, albe, cu aciditate moderată;
- Fetească Neagră: întâlnit în numeroase zone viticole din Moldova, Dealu Mare și Ștefănești. Vinul rezultat este sec, demisec sau demidulce, de culoare roșie;
- Șarba: soi apreciat pentru maturarea timpurie a strugurilor și rezistența la boli. Vinurile rezultate sunt albe, seci sau demiseci, cu aromă trandafirie;
- Grasă de Cotnari: strugure alb recunoscut pentru aportul său la vinurile seci și demiseci, bogate în zaharuri.
Diversitatea soiurilor de struguri din România
România este o țară cu o bogată diversitate de soiuri de struguri, reflectând variabilitatea geografică, climatică și tradițională a regiunilor viticole. Această diversitate contribuie la producția unor vinuri unice, cu arome și caracteristici distincte, contribuind la producția de vin a României. Fiecare regiune viticolă aduce propriile sale contribuții, oferind vinificatorilor opțiuni variate pentru a crea vinuri de calitate.
