Cultivarea prunelor și toate punctele cheie ale cultivării prunelor

Cultivarea prunelor este o îndeletnicire atât de răspândită și are nevoie de condiții minime necesare pentru a se extinde, încât nu e de mirare că recoltele sale numără și cele mai bogate roade. De la sămânță la puiet, la floare, iar în cele din urmă la fruct, cultura prunului presupune mai multe stadii de dezvoltare, toate dintre ele fiind esențiale și merită toată grija și atenția agricultorilor.

Cum se realizează cultivarea prunelor?

Spre deosebire de alți pomi fructiferi, prunul nu este pretențios nici la temperatură,  nici la lumină. Cu toate acestea, există câțiva factori cheie de care este necesar să ținem cont:

• distanța de plantare între pruni nu ar trebui să fie mai mare de 50-60 metri;
• prunul poate fi cultivat și în zonele mai umbrite ale livezii;
• prunul se polenizează prin intermediul insectelor, doar atunci când nu este vânt, de la temperaturi începând cu 10°C, iar un stup de albine este de nelipsit din livadă.

De asemenea, este de preferat ca plantarea prunilor să aibă loc toamna, pentru că în anotimpul rece se strâng rezerve suficiente de apă în sol care facilitează dezvoltarea lor. Astfel, prunii sunt considerați pomi fructiferi foarte adaptabili, ei continuându-și creșterea chiar dacă temperaturile sunt scăzute (până la -2° sau -3°) și pomul nu are frunze.

Care ar trebui să fie condițiile de sol și climă pentru cultivarea prunelor?

În general, oscilațiile de temperatură afectează semnificativ fenofazele pomilor fructiferi, fapt amplificat și de decalajul anotimpurilor și chiar de contopirea lor tot mai frecventă. Dovada cea mai clară sunt datele îngrijorătoare privind încălzirea globală, date care nu ne sunt deloc străine. Potrivit Comisiei Europene*, 2011-2020 a fost cel mai cald deceniu înregistrat vreodată, și nici perspectivele pentru viitor nu sunt deloc îmbucurătoare dacă nu luăm măsuri care să combată tendințele galopante ale schimbărilor climatice. În acest context, la nivel european se identifică permanent noi măsuri pentru a reduce contribuția activităților agricole asupra amprentei de carbon. Tocmai de aceea, resursele regenerabile de energie iau o amploare tot mai mare, așa cum este și tendința de biogaz în agricultură.

Cu toate acestea, clima temperată, specifică României, este optimă, influențând în mod indirect și solul. Iernile sunt mult mai blânde și foarte rar temperaturile coboară sub pragul de îngheț pentru un interval de timp mai îndelungat.

Îngrijirea prunilor nu necesită un efort sporit din partea agricultorilor, pentru că nu au nevoie de întreținerea solului, și nici de curățarea vegetației din jurul său. În unele perioade ale verii, atunci când nu sunt suficiente depozite de apă și de hrană în pământ, este indicată hidratarea constantă. De asemenea, se poate opta pentru îngrășăminte care să susțină dezvoltarea optimă a pomilor. Iată câteva tipuri de îngrășăminte potrivite:

• organice - de la animalele din gospodărie;
• vegetale - resturi din bucătărie sub formă de compost;
• ramuri tocate, iarbă cosită;
• îngrășăminte din comerț.

Cultivarea prunelor în România

Fiind o specie tolerantă, iar țara noastră având o poziție privilegiată aflându-ne în zona de climă temperată, cultura prunului se poate dezvolta în toate zonele pomicole din România, până aproape de zona premontană. În funcție de regiunea geografică, anumite soiuri pot să se dezvolte mult mai bine decât altele, spre exemplu:

• soiurile care se pretează aproape oriunde, inclusiv în microclimat mai răcoros, precum vânăt Românesc – Vălenii de Munte, Voinești;
• soiuri mai pretențioase, pot fi cultivate până la o altitudine mai mică, precum Stanley, d’Agen sau Ajan, Anna Spath sau Anaspet.

În funcție de cum ne dorim să consumăm soiurile de prune, sunt soiuri care sunt mult mai potrivite pentru un gust desăvârșit:

• Diana, Riverse timpuriu - optime pentru consum în stare proaspătă;
• Centenar, Tuleu timpuriu - pentru preparate precum dulceață sau magiun.

În ceea ce privește cultivarea prunelor, țara noastră se bucură și de renumele adus de magiunul de Topoloveni, care a devenit un brand local cunoscut atât la nivel național, cât și internațional. Magiunul este un produs rezultat din pulpă de fruct fiert, fie din fructe ajunse la maturitate sau fructe supramaturare, care au deja suficient zahăr. Este un produs foarte sățios, cu beneficii pentru sănătate, inclusiv la funcția digestivă a organismului.

Cum ar trebui să se facă selecția și plantarea varietăților de prune?

Înainte de alegerea prunilor pentru cultivarea lor în livadă, trebuie să ținem foarte bine cont de procesul înflorire – polenizare. Astfel spus, nu doar soiurile sunt importante, ci și prezența insectelor polenizatoare, mai ales a albinelor, pentru că ele sunt și cele mai harnice.

Desigur, rodul este influențat de polenizare, în aceeași măsură în care este influențat și de alegerea soiurilor. Întotdeauna vor trebui asociate soiuri bune polenizatoare, care nu au probleme de înflorire cu soiuri mai slabe din acest punct de vedere, pentru a se putea poleniza reciproc. Însă, pentru cine își dorește să aibă o recoltă cât mai diversă, semințele hibride sunt cea mai bună opțiune, în timp ce semințele tradiționale asigură un gust autentic fructelor recoltate.

Într-o livadă nu vor putea niciodată să crească și să se dezvolte prunele dacă se vor planta doar pomi cu floarea funcțional femelă, slabe în polen sau fără polen deloc, precum:

• Tuleul gras;
• Minerva;
• Centenarul.

Ne putem da seama care sunt florile funcționale, în care ambii gameți sunt dezvoltați normal, urmărind staminele îndeaproape. Ele sunt cele care fac diferența pentru că sunt mult mai evidente, mai exact cele „bune” sunt mai colorate și pline de polen.

Perioada de înflorire durează între 10 zile și 2 săptămâni și poate ajunge până la maxim 3 săptămâni, în funcție de variațiile de temperatură.

Care sunt tehnicile de tăiere pentru pomii de prun?

În ceea ce privește lucrările de întreținere pentru pruni, nici în această etapă nu este nevoie de atât de multă muncă pentru a le crea mediul propice de dezvoltare și creștere.

Intervenția umană presupune rărirea coroanei în funcție de forma ei, în cazul ramurilor scurte și mai puțin dese. În schimb, când ne referim la ramurile lungi și mai dese, este necesar să acționăm mai intens în procesul de toaletare, astfel încât lumina naturală să poată pătrunde în aceeași măsură la ramuri, atât din partea superioară, cât și din lateral.

Care sunt dăunătorii și bolile prunelor, și cum să le combatem?

Bolilele virotice conduse de la un pom la altul de către insecte, dar și dăunători sunt inevitabile, oricât de mult ne-am dori să controlăm îmbolnăvirea prunilor.

Cele mai cunoscute boli care afectează culturile de pruni sunt:

• cea mai păguboasă: monilioză la sâmburoase (Stanley) – este o ciupercă ce afectează încă de la dezmugurire și se manifestă ca o arsură pe frunză, pe lăstari, iar fructele putrezesc, se albesc și se stafidesc;
•  cea mai frecventă, însă nu foarte dăunătoare: pătarea frunzelor – este o boală foliară întâlnită cu precădere vara.

Când fructele sunt încă destul de mici, ele sunt mult mai sensibile și pot fi rapid afectate. Iată cei mai întâlniți dăunători specifici: 

• viespea neagră - produce perforații fructelor;
• viespea sâmburilor - atunci când sunt infestate, fructele se albăstresc și încep să cadă din pomi, când floarea se scutură.

Tipuri de tratamente pentru reducerea pagubelor în livada de pruni:

• insecticide cu ulei horticol: pe timp de iarnă, cu rol de prevenție;
• tratamente pentru insecte: se aplică după 7-10 zile de la înflorire;
• pesticide: atunci când fructele sunt foarte mici;
• tratament cupric: în sezonul de primăvară, atunci când le cad frunzele.

Până la maturarea fructelor, pomii pierd din soluția utilizată ca tratament, așadar fructele pe care le consumăm nu sunt afectate. Cu toate acestea, tratamentele chimice ar fi bine să fie evitate, pentru a preveni efectele negative.

În cazul unor pomi fructiferi, este necesară procurarea de altoi pentru a asigura o fructificare optimă, însă acest lucru nu se aplică și pentru culturile de pruni, pentru că ele sunt destul de rezistente la boli și tolerante cu schimbările de temperatură. Agricultorii care își doresc să afle mai multe se pot înscrie în programele specifice învățământului agricol, iar cu acest prilej vor aprofunda cunoștințele și tehnicile deja aplicate.

Care sunt procesele de recoltare și depozitare pentru prune?

O recoltă este apreciată la adevărata ei valoare atunci când roadele sunt fructificate la maxim, iar cuvintele de laudă nu vor întârzia să apară dacă decizi să ai un stand la la Festivalul Zilele Recoltei sau în piețele cu produse autohtone de sezon. Astfel, pe lângă recoltarea propriu-zisă, o fază la fel de importantă este și depozitarea fructelor. Prunele sunt o importantă sursă de antioxidanți naturali, iar risipa lor nu este nicidecum o soluție.

Cel mai bun moment de culegere a prunelor este chiar înainte de a ajunge la maturitate, pentru a putea fi transportate în condiții optime. Însă, în funcție de destinația pe care o are produsul final, iată pașii pe care ar fi ideal să îi urmezi:

• pentru comercializare – se recomandă culegerea la mână pentru păstrarea integrității fructelor;
• pentru prepararea conservelor – pomul poate fi scuturat, dacă prunele nu sunt extrem de coapte;
• pentru tescovină – prunul poate fi, de asemenea, scuturat, în momentul în care fructele sunt foarte bine coapte.

În funcție de modalitatea în care au fost transportate, fructele proaspete pot rezista:

• până la o lună de zile în cămări și în depozite, la temperaturi cuprinse între -1℃ și + 1℃, cu un grad de umiditate de 90-95%;
• de la un an la altul, prunele deshidratate au o capacitate foarte bună de păstrare;
• în cazul conservelor de prune, ele pot rezista între 12-18 luni, tot în spații de depozitare la temperaturi scăzute;
• pentru produsele alcoolice, păstrarea se face în locuri întunecate și răcoroase, cu o temperatură constantă, nu mai ridicată de 12-15℃.

Astfel, cultivarea prunelor în asociere cu alți pomi fructiferi, respectarea condițiilor de mediu și de climă necesare pentru dezvoltarea lor, precum și alegerea unor soiuri care își completează nevoile, vor atrage în cele din urmă și recolta mult dorită. Iar dacă vom urma câțiva pași minimi de îngrijire, recoltare și depozitare, ne vom bucura și de produsele rezultate într-o formă cât mai bună și cu un gust savuros pentru o perioadă cât mai lungă de timp.