Cum se cultivă soia în România?

Soia este o plantă leguminoasă bogată în proteine, cu beneficii diverse pentru sănătate. Această plantă ale cărei boabe cresc în păstăi, provine din China și Japonia, răspândindu-se rapid la nivel global datorită valorilor nutriționale și a condițiilor de dezvoltare. Planta de dimensiuni medii are frunze de culoare verde intens și flori albe sau violet. 

Datorită multiplelor utilizări, atât în industria alimentară cât și în medicină sau producerea furajelor pentru animale, producția acestei plante a început să crească, ajungând în 2023 în Uniunea Europeană la 12,2 milioane de soia, cu 25% mai mult decât anul precedent, conform Raportului de piața Donau Soja. Această creștere a fost înregistrată nu datorită creșterii suprafeței cultivate, ci a randamentului per hectar, ceea ce face această plantă una potrivită pentru orice fermier din punct de vedere al profitului. De asemenea, este potrivită înaintea plantării cerealelor de toamnă datorită cantității de azot depuse în sol. 

Ce tipuri de soluri sunt potrivite pentru cultivarea soiei în România?

Există o varietate diversificată de semințe și tipuri de soia, cu caracteristici diferite în ceea ce privește înălțimea plantei, sezonul de producere, culoarea și caracteristicile nutritive. Printre cele mai comune se regăsesc: 

• Soia galbenă: cel mai des întâlnit tip de soia și cel mai cultivat pe teritoriul României, distins prin culoarea specifică și utilizat în producerea alimentelor precum tofu, lapte de soia sau făină;
• Soia verde: soi recunoscut și sub denumirea de edamame, fiind consumat ca aperitiv sau în diferite feluri de mâncare; 
• Soia neagră: un tip mai puțin întâlnit, specific zonelor asiatice, unde este utilizat în special în dieta zilnică.

Care este momentul ideal pentru semănatul soiei în România?

Soia este cultivată în general la finalul lunii aprilie sau începutul lunii mai, în funcție de regiune. Temperatura propice germinării este de cel puțin 6 grade Celsius, însă plantele vor apărea când se înregistrează temperaturi mai ridicate, de 13-14 grade Celsius. În cazul în care aceste specificații nu sunt urmate iar soia este cultivată mai devreme, cultura poate stagna din cauza frigului.

În ceea ce privește semănatul acestei culturi, se recomandă o distanță între rânduri de 45 cm, la o adâncime de 3 cm. Densitatea diferă în funcție de suprafața cultivată, și poate ajunge până la 700 mii de plante pe fiecare hectar cultivat. 

Cum se face alegerea corectă a semințelor pentru cultivarea soiei în România?

În funcție de zona de semănare, există diferite tipuri de soia care pot fi utilizate în funcție de perioada de producție, astfel: 

• Sudul Câmpiei Române și Dobrogea - regiuni recomandate pentru a cultiva soia târzie și semitârzie;
• Câmpia de Vest - recomandată pentru soia semitârzie și semitimpurie;
• Nordul Câmpiei Române - recomandată pentru soia semitârzie, semitimpurie și timpurie;
• Estul Moldovei și Câmpia de nord-est a țării - zone recomandate pentru soia semitimpurie, timpurie și foarte timpurie;
• Vestul și sud-vestul Transilvaniei și nord-estul Moldovei - regiuni favorabile pentru soia timpurie și foarte timpurie. 

Care sunt cerințele de irigare pentru cultivarea soiei în România și cum sunt ele satisfăcute?

Pentru o producție fructuoasă, soia are nevoie de cantități semnificative de apă. Din acest motiv, majoritatea fermierilor apelează la sisteme de irigații necesare în special în zonele secetoase. Pentru a stabili cantitatea optimă de apă este necesară considerarea precipitațiilor, precum și gradul de umiditate din sol. Este recomandat ca nivelul apei din sol să rămână la o capacitate de 50% pe întreaga durată a producției.

De obicei, se practică irigarea culturii de patru ori, însă acestea variază în funcție de realitatea din teren. Perioada optimă pentru udarea culturii începe odată cu apariția primelor flori și durează până la finalul producției. Cantitatea de apă utilizată poate varia de la 400 la 800 de m3/ha în funcție de tipul de sol.

Ce practici de îngrășământ sunt relevante pentru cultivarea soiei în România?

Cultivarea soiei presupune utilizarea unor fertilizatori specifici cu o cantitate suficientă de azot, fosfor și potasiu. Statisticile demonstrează că pentru obținerea a 100 de kg de soia sunt necesare:

• Fosfor - între 1 și 4 kg;
• Potasiu - între  3 și 4 kg; 
• Azot - între 7 și 10 kg. 

Întrucât soia utilizează o cantitate semnificativă de azot, în cazul solurilor sărace în acest element este necesară tratarea înainte de pregătirea germinării a aproximativ 30-40 kg de azot pe fiecare hectar. Totuși, cantitatea de azot din sol trebuie atent urmărită întrucât cantitățile mari la semănat pot determina o producție ineficientă. 

Pentru eficientizarea producției de soia pot fi aplicate îngrășămintele foliare în două etape: 

• Prima etapă - la formarea completă a frunzelor;
• A doua etapa - atunci când păstăile încep să se formeze.

Se recomandă utilizarea îngrășămintelor foliare fie bogate în fosfor, fie cu cantități egale de fosfor, potasiu și azot. 

Cu ce dăunători și boli trebuie să se confrunte cultivatorii de soia din România?

Protejarea culturii de boli și dăunători este necesară pentru optimizarea producției. Principalele boli sunt: 

• Mozaicul soiei

Caracterizat prin apariția unor decolorări pe suprafața frunzelor, încrețirea și îngălbenirea frunzelor și a țesuturilor afectate. Boala poate fi transmisă prin semințele deja infectate sau prin afide. 

• Mozaicul galben

Asemenea mozaicului soiei, frunzele capătă aspect mozaical, cu pete de culoare galbenă. Poate fi descoperită timpuriu prin apariția petelor de mici dimensiuni, de formă circulară;

• Arsura bacteriană

Ușor de recunoscut după petele de mici dimensiuni, brun-negricioase. Pe măsură ce boala evoluează, zonele afectate se rup, oferind frunzelor un aspect circuit. 

• Mana

O boală frecvent întâlnită în România care afectează organele aeriene ale plantelor. Se recunoaște după petele galbene de pe suprafața exterioară a frunzelor și puful cenușiu din partea inferioară. 

• Boala petalelor cenușii

Se caracterizează prin pete de culoare cenușie cu margini maronii, tulpinile brun-negricioase și leziuni ale păstăilor. 

• Putregaiul alb

Începe prin apariția petelor de culoare închisă pe rădăcini sau la baza tulpinii, care putrezesc de-a lungul timpului. 

Cum se realizează recoltarea și stocarea soiei în România?

Momentul optim pentru recoltarea plantelor de soia are loc atunci când păstăile au ajuns la maturitate. Calendaristic, acest lucru se întâmplă de regulă în luna septembrie, însă poate varia în funcție de condițiile de mediu. Putem distinge plantele mature după: 

• Uscarea păstăilor;
• Culoarea brună a păstăilor;
• Boabele au un aspect lucios și culoare bej.

Recomandarea specialiștilor este ca procesul de recoltare să se realizeze în momentul în care păstăilor au o umiditate între 14-16%. În cazul în care umiditatea este prea ridicată, boabele trebuie supuse unui proces de uscare la temperaturi de până la 60 de grade Celsius, pentru cel mult 30 de minute. În caz contrar, în care umiditatea este prea scăzută, păstăile se pot crăpa.

După recoltare, boabele de soia trebuie păstrate în condiții optime, în spații aerisite și bine igienizate pentru a evita riscul apariției dăunătorilor. Este necesară menținerea unei temperaturi constante, între 1-4 grade în timpul iernii și până la maximum 15 grade vara.

În ceea ce privește umiditatea, aceasta variază în funcție de termenul de păstrare:

• Până la 6 luni: umiditate de recoltare de 14% și între 15-15% la depozitare;
• Până la 9 luni: umiditate de recoltare de 13% și între 13-14% la depozitare;
• Până la 12 luni: umiditate de recoltare de 14% și între 12-13% la depozitare.

În cazul în care perioada de 12 luni este depășită pot apărea riscuri precum apariția dăunătorilor sau râncezirea boabelor, ceea ce împiedică comercializarea sau utilizarea acestora.

Cum sunt procesate și evaluate produsele obținute din soia cultivată în România?

În România, soia trebuie să se alinieze criteriilor impuse de Uniunea Europeană în ceea ce privește standardele de calitate. Astfel, în Europa se comercializează soia produsă pe teritoriul continentului și este necesară obținerea certificării și a declarării specifice în documentarea produsului. Pentru verificarea originii boabelor se utilizează testarea izotopică. Mai mult de atât, este necesar ca semințele utilizate să fie organice, fără modificări genetice. În acest sens, este necesar ca fermierii să dețină certificările specifice pentru a comercializa soia. 

Pentru procesarea soiei pot fi utilizate mai multe metode precum: 

• Extrudare - metodă prin care boabele de soia sunt procesate printr-o combinație care utilizează căldura generată de frecare și presiune;
• Prăjire - prin care boabele sunt introduse într-o cameră de încălzire unde sunt procesate.

Ce strategii pot fi utilizate pentru marketing și vânzarea produselor de soia în România?

Pentru comercializarea produselor din soia, fermierii trebuie să adopte o strategie de marketing integrată, având în vedere piața locală și cererea produselor de soia și dezvoltarea unui plan strategic cuprinzător. În acest sens, fermierilor li se recomandă cercetarea pieței și a cerinței de cumpărare, evaluarea strategiilor competitorilor și dezvoltarea unui plan care să aibă în vedere:

• costul producției;
• estimarea costului de vânzare;
• estimarea profitului. 

Cu toate acestea, pentru ca strategia să fie de succes, este necesar ca produsele să îndeplinească toate standardele europene și să primească toate certificările necesare. 

Mai mult decât atât, fermierii pot opta atât pentru comercializarea boabelor de soia, cât și a produselor procesate precum laptele de soia pentru maximizarea profiturilor. 

Care sunt pașii de urmat pentru cultivarea organică a soiei în România?

Ca parte a Uniunii Europene, România trebuie să respecte standardele de calitate impuse la nivel european. În acest context, conform legilor impuse, soia comercializată în Uniunea Europeană trebuie:

• să fie produsă local;
• Să fie produsă din semințe certificate care să ateste producția locală;
• să îndeplinească standardul de agricultură organică. 

Astfel, în România toată soia cultivată trebuie să respecte aceste standarde pentru a putea fi comercializată atât la nivel național, cât și internațional.