Solul reprezintă o resursă naturală vitală, iar sănătatea acestuia este esențială pentru agricultură și asigurarea unei producții alimentare sustenabile. Neglijarea pregătirii terenului pentru semănat poate fi comparată cu ridicarea unei case direct pe pământ moale, fără o fundație solidă. Astfel, oricât de bine am respecta calendarul agricol, recolta nu va fi una pe măsura așteptărilor. Fie că este vorba de floarea-soarelui, porumb sau soia, pregătirea terenului este un pas obligatoriu pentru a începe cu dreptul sezonul agricol.
Așa cum o fundație solidă menține o construcție în picioare ani la rând, un sol afânat, mărunțit și nivelat contribuie la sănătatea culturii și a terenului pe termen lung. Un pat germinativ bine structurat asigură o răsărire uniformă, oferind plantelor șanse egale în competiția pentru lumină, apă și nutrienți. În lipsa acestora, unele plante vor fi dezavantajate încă din primele etape de vegetație.
Un alt beneficiu al pregătirii corecte a solului constă într-o dezvoltare optimă a sistemului radicular. Rădăcinile au nevoie de spațiu suficient pentru a absorbi resursele din sol. Un teren tasat, compactat sau lucrat superficial limitează dezvoltarea lor, mai ales în condiții de secetă. În plus, lucrările de bază precum arătura sau discuirea reduc riscul de instalare a bolilor și apariție a dăunătorilor prin încorporarea resturilor vegetale și expunerea agenților patogeni la îngheț, soare și uscăciune.
Etape în pregătirea terenului pentru semănat
Indiferent de cultură, aceasta are șanse mai mari să evolueze pozitiv dacă o pregătim corespunzător încă de la început. Iată câțiva pași esențiali de urmat:
1. Evaluarea stării solului
Înainte de orice lucrare de prelucrare a solului, evaluați cu atenție starea acestuia prin observarea directă a următoarelor caracteristici:
- culoare;
- structură;
- textură.
Ulterior, verificați prezența organismelor benefice, precum râmele, și realizați analizele de laborator necesare. Acestea indică informații precise despre:
- pH;
- conținutul de humus;
- rezervele de nutrienți esențiali (azot, fosfor, potasiu);
- prezența microelementelor.
Probele trebuie recoltate din mai multe puncte ale parcelei, de la adâncimea de lucru (0-20 sau 0-30 cm). Pe lângă observațiile directe și analizele de laborator, anumite tratamente aplicate în timpul iernii pot influența în bine starea solului în sezonul de primăvară.
2. Echilibrarea pH-ului solului
Odată ce am obținut rezultatele testelor de laborator, avem o viziune clară asupra pH-ului.
Dacă este necesar, ajustați pH-ul solului, deoarece plantele absorb nutrienții optim într-un interval specific (de obicei 6-7). Un pH foarte acid sau puternic alcalin poate bloca asimilarea nutrienților. Există totuși câteva măsuri pe care le poți lua:
- Soluri acide (pH < 6.0): Aplicați var agricol sau dolomită (1-3 t/ha), ideal toamna;
- Soluri alcaline (pH > 7.5): Utilizați sulf elementar, sulfat de amoniu sau gunoi de grajd. Monitorizați periodic pH-ul după orice corecție pentru a menține echilibrul pe termen lung.
3. Fertilizarea
După reglarea pH-ului, fertilizarea se face în funcție de nevoile culturii. Îngrășămintele organice (gunoiul de grajd, compostul) îmbunătățesc structura solului și susțin activitatea microbiană. Cele minerale oferă precizie, dar trebuie folosite echilibrat. Astfel, se realizează fertilizarea de bază toamna sau primăvara devreme și, dacă e cazul, fertilizarea starter în momentul semănatului, mai ales în primăverile reci. Pe parcursul vegetației, se pot aplica fertilizări faziale, adaptate condițiilor din teren.
4. Combaterea buruienilor
Buruienile concurează cu plantele de cultură pentru resurse vitale, așadar ultimul pas, dar deloc de neglijat, este îndepărtarea buruienilor. Asigurați-vă că aveți un teren curat înainte de semănat prin lucrări mecanice, precum ararea sau grăparea. Prin aceste procese puteți distruge buruienile și aduce la suprafață semințele latente.
Pentru un control eficient, aplicați erbicide preemergente (după semănat, înainte de răsărire) sau postemergente (după răsărirea culturii și a buruienilor). De multe ori cea mai sigură abordare pentru fermieri este integrarea metodelor mecanice cu cele chimice.
- Metodele mecanice: Arătură, grăpare, combinator, prașilă - pentru eliminarea buruienilor înainte de semănat.
- Metodele chimice: Erbicide preemergente și postemergente - pentru controlul buruienilor în diferite stadii de dezvoltare.
Cum pregătim terenul pentru semănatul porumbului?
Porumbul este o cultură care necesită un sol bine pregătit, apă suficientă și temperatură optimă. Modul în care pregătim terenul diferă în funcție de abordarea agricolă, fie ea convențională sau una regenerativă.
Pregătirea terenului în agricultura convențională
În agricultura convențională, pregătirea terenului începe adesea toamna printr-o arătură la 25-30 cm adâncime. Această lucrare este cu atât mai importantă dacă solul a fost bătătorit de cultura anterioară sau au rămas multe resturi vegetale.
Printre beneficiile aratului de toamnă amintim:
- Sfărâmă straturile tari din sol, ceea ce permite o mai bună pătrundere a rădăcinilor în sol;
- Ajută pământul să rețină apa din ploile și zăpezile de iarnă;
- Favorizează putrezirea resturilor vegetale;
- Reduce populațiile de boli și dăunătorii care iernează în sol.
Arătura de primăvară, în schimb, nu este atât de avantajoasă pentru că usucă pământul tocmai când sămânța are nevoie de umezeală ca să încolțească.
Pregătirea terenului în agricultura regenerativă
Dacă sunteți adepții agriculturii regenerative, veți pregăti terenul diferit. Această practică promovează minimum tillage (lucrări minime ale solului), concentrându-se pe o prelucrare la adâncimi mai mici, de obicei între 8-14 cm, sau chiar no-tillage (fără lucrare).
Beneficiile practicilor regenerative sunt multiple:
- Îmbunătățesc sănătatea și structura solului, sporind activitatea microbiană și materia organică.
- Asigură o mai bună infiltrare și retenție a apei, reducând eroziunea.
- Diminuează compactarea solului, favorizând dezvoltarea rădăcinilor și absorbția nutrienților.
- Cresc fertilitatea solului pe termen lung.
- Reduc consumul de combustibil și emisiile de carbon.
Indiferent de metoda aleasă, patul germinativ trebuie să fie bine mărunțit, nivelat și pregătit la adâncimea de semănat (5-7 cm). Solul de sub sămânță trebuie să fie ușor tasat pentru a asigura un contact bun și o absorbție eficientă a apei.
Când e momentul oportun pentru semănarea porumbului?
Un sfat esențial este să respectăm calendarul de semănat și să ne asigurăm că pământul e pregătit. Temperatura solului, măsurată dimineața la adâncimea de 5-7 cm, trebuie să fie stabilă și peste 10°C. Dacă semănăm în pământ rece, porumbul răsare greu și neuniform, favorizând expunerea la boli și dăunători. În același timp, stratul de la suprafață trebuie să păstreze suficientă umezeală pentru ca toate semințele să răsară repede și uniform.
Pregătirea terenului pentru floarea-soarelui și soia
Floarea-soarelui și soia sunt două culturi importante pentru agricultura din România, având multe asemănări în pregătirea terenului, dar și câteva diferențe notabile, în special în privința fertilizării și a îngrijirii pe parcursul sezonului. Iată cum să pregătim terenul pentru ambele culturi:
1.Atât la soia, cât și la floarea soarelui, lucrările solului încep din toamnă, cu dezmiriștirea și arătura la 22-25 cm;
2.Dacă solul nu poate fi arat, se pot folosi utilaje combinate care afânează în profunzime, dar mențin o structură suficient de compactă pentru a menține umiditatea. În primăvară, pregătirea patului germinativ se face similar, cu grapa cu discuri sau combinatorul, căutând un strat superficial bine mărunțit și nivelat. Diferența constă în adâncimea de semănat: la floarea-soarelui se face la 4-6 cm, mai în adâncime pe solurile ușor de lucrat; la soia, în schimb, se merge până la 3-5 cm, mai superficial și necesită nivelare perfectă.
Fertilizarea este un pas diferențiator pentru cele două culturi. Floarea-soarelui necesită cantități mari de nutrienți, mai ales în prima etapă de dezvoltare. Pentru o tonă de semințe, se folosesc circa 70 kg azot, 26 kg fosfor și 90 kg potasiu. La floarea-soarelui, toate îngrășămintele se aplică înainte sau în timpul semănatului.
Soia, în schimb, fiind o plantă leguminoasă, își fixează azotul atmosferic cu ajutorul bacteriilor Bradyrhizobium japonicum. Fertilizarea cu azot se face doar pe soluri slabe, în doză mică (30-40 kg/ha azot starter). Inocularea asigură formarea nodozităților, reduce nevoia de îngrășăminte și crește conținutul de proteină din boabe.
Ambele culturi necesită o combatere eficientă a buruienilor, dar soia este mai sensibilă la concurență, mai ales la început. De aceea, se folosesc erbicide adaptate fiecărei culturi.
Pentru a maximiza producția de floarea-soarelui, soia și porumb, fermierii moderni adoptă tot mai mult tehnici specifice de agriculturii de precizie, fertilizare echilibrată și tehnologii inovatoare. La Tarfin, sprijinim fermierii cu finanțare adaptată nevoilor fiecăruia, oferind acces la produse agricole performante.
